Dacă azi vă bate la Înalta Poartă un român mândru, serviți-l cu apă rece și puneți-i o singură întrebare

S-ar putea ca în aceste zile să vă bată la poartă un domn care se recomandă premierul României. S-ar putea să se plângă că în țara lui e dictatură și o lovitură de stat dată de un procuror de 37 de ani. S-ar putea să reclame că democrația este în pericol și că prietenii și colegii lui, parlamentarii, s-au baricadat în Casa Poporului, ca s-o apere.

Primiți-l cu îngăduință. Verificați-i actele de identitate. Toate cele trei: cel de premier, cel de deputat, cel de președinte de partid. S-ar putea, totuși, să fie un impostor. Premierul României este un român mândru care nu s-ar duce niciodată cu pâra la Înalta Poartă. El pune steagul românesc, cel mai mare din lume, pe crâncena redută. El are demnitate și onoare și nu-și vorbește de rău țara prin cancelariile străine. El își apără nevoile și neamul și, mai ales, sărăcia. S-ar putea ca sub masca lui de plăvan patriot să se ascundă, totuși, Monica Macovei.

S-ar putea să vă spună că este ultimul bastion al civilizației apusene. O să încerce să vă convingă că e un atlet al creștinătății, o să vă spună că, dacă pică el, dau iama muscalii în toată Europa. Ascultați-l cu îngăduință și înțelegere. E ceva în aerul acesta carpato-danubiano-pontic care le ia mințile conducătorilor: și alții înaintea lui au fost loviți de amoc. S-au închipuit lideri regionali, statui vivante la fruntariile Europei. Când alții construiau catedrale, ei păzeau liniștea Vestului de strajă lacului rusesc, trăgând cu tunul în muște. Deci nu e primul și, vai, nici ultimul care-l bâzâie pe Putin. Dați, totuși, un telefon de probă la Moscova: dacă țarul e în zaiafet și bea șampanie, să știți că e blat cu al nostru.

S-ar putea să vă spună verzi și uscate, să vă toarne gogoși cum o face la CNN-ul românesc. Va pretinde că vorbește în numele poporului care l-a ales și în numele poporului care nu l-a ales, dar care are încredere deplină în el, deși n-au trecut nici șase luni de când poporul l-a trimis democratic acasă. Ieri, președintele ales de popor – un neamț – i-a spus același lucru: să plece! O să vă spună că nu poate să plece, pentru că-l obligă cetățenii să stea, o să vă demonstreze că are o misiune – să facă bine pentru oameni. Dați-i vânt, răcoriți-l, serviți-l cu rahat și apă rece: este greu să fii alfa și omega într-o țară atât de mică, mai ales când începutul și sfârșitul intră zilnic în coliziune în același trup chinuit.

S-ar putea să vă spună că niște golani ies în stradă să-l dea jos cu violență. Luați telegramele din urmă cu 25 de ani și dați-le copy-paste când le trimiteți acasă: înlocuiți doar numele lui Ion Iliescu și puneți numele nepotului. Liniștiți-I apoi cu duhul blândeții: e nevricos și imprevizibil și capabil de orice când se simte amenințat.

La final, puneți-i o întrebare simplă acestui mare ban de Gorj și de Urlați: din banii cui trăiești ca un bimbașă?